Încercarea
Poate că eşti chiar acum într-o încercare. Poate că eşti copleşit şi crezi că nimeni nu e lângă tine.
Deznădajduit îţi spui poate că şi Dumnezeu te-a uitat şi tinzi să pici încercarea. Am un mesaj pentru tine care ar trebui să îţi alunge gândurile descurajatoare ce vin de la nimeni altul decât de la cel rău care are ca şi scop să te aducă într-o stare în care pur şi simplu numai poţi sta drept, vertical, stare în care să pici încercarea prin care Dumnezeu a aprobat să treci.
Vreau mai întâi să fi conştient că Dumnezeu încearcă pe cine iubeşte şi nu îngăduie să fi ispitit/încercat pentru că El ar vrea ca tu să simţi vre-o durere trupească sau sufletească ci pentru că te iubeşte şi are un plan bine stabilit cu tine, cu viaţa şi sufletul tău, cu rudele tale, cu prietenii. Spun asta pentru că s-ar putea foarte bine ca un prieten de-al tău, văzând felul în care ai trecut printr-o încercare şi văzând că ai avut birunţă, să fie câştigat pentru Hristos.
Aş vrea acum să îţi îndrept gândul către un aspect: dacă te insoţeşi cu oameni credincioşi, evlavioşi, dacă faci parte dintr-un grup de părtăşie frăţească (grup de surori, grup de fraţi) sau dacă faci parte dintr-o biserică unde se adună la închinare creştinii, poţi fi sigur că cel puţin o persoană se roagă pentru tine; aşadar nu eşti niciodată singur în încercare. Nu că ar fi treaba ta, dar mintea ta de om de multe ori în încercare naşte întrebări: ’de ce?’ ’de ce eu?’ ’de ce mie?´ Aş vrea să găsim răspunsuri împreună în scrisoarea de dragoste a Celui Atotputernic pentru noi. Dumnezeu ne încearcă pentru ca să ştie dacă Îl iubim din toată inima nostră şi cu tot sufletul nostru gasim acestu lucru scris în a doua parte a versetului 3 din Deuteronom 13 : „căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru”. Noi ştim deja că avem un Dumnezeu gelos, care ne vrea numai pentru El; curaţi, nepătaţi să nu ne dedicăm sau închinăm altor dumnezei.
Gândeşte-te o clipă: oare nu ai lăsat ca în viaţa ta să pătrundă alt dumnezeu? Poate e chiar televizorul un baal căruia îi acorzi zilnic mai mult timp decât lui Dumnezeu. Poate că serviciul unde îţi închizi 12 ore pe zi pentru a câştiga mai mult pregătind vacanţa de peste două luni de zile ţi-a luat mai mult timp decât dai lui Dumnezeu şi familiei tale. Poate că… poate că trebuie să îţi faci o cercetare în sensul acesta să vezi cum te afli: te dedici tu lui Hristos prin închinare şi trăire? Ai tu timp de părtăşie cu Creatorul, sau ai lăsat alt dumnezeu să îşi facă loc în viaţa ta?
Dumnezeu ne încearcă pentru a ştii dacă vom căuta sau nu să urmăm calea Lui, dacǎ vom cȃrti ȋmpotriva Lui. Citim în Judecătorii următoarele: “Astfel, prin ele, voi pune pe Israel la încercare, ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.” Judecătorii 2:22. Mai departe în Exod: “Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: `Ce avem să bem?` Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci şi acolo l-a pus la încercare.”
Ne vom abate oare de la drum cȃnd ȋl vom vedea cu multe obstacole sau vom rǎmȃne pe drum și nu Ȋi vom da drumul lui Dumnezeu pǎzind legile Lui? Vom cȃrti ȋmpotriva Celui ce ne-a scos din robia lumii acesteia cȃnd vor veni vȃnturi și furtuni, sau vom rǎmȃne tari ȋn credințǎ, lȃngǎ El, acceptȃnd voia Lui pentru noi, cȃntȃnd senini: ’Nǎdejdea mea e Dumnezeu, puterea Lui e mare!’ ? Cerceteazǎ cum ești și vezi: ți se scuturǎ floarea cȃnd vȃnturi vin sau te adǎpostești cu ȋnțelepciune sub scutul numit ‘nǎdejdea ȋn Dumnezeu’? Ȋn Genesa 22:1 vedem cum Avraam este foarte greu ȋncercat cȃnd Dumnezeu ȋi poruncește sǎ-și jertfeascǎ – la o vȃrstǎ destul de ȋnaintatǎ- singurul sǎu fiu, fiu a cǎrei nașteri a fost anunțatǎ printr-o proorocie de la Domnul. Pentru cǎ Avraam a rǎmas credincios lui Dumnezeu ascultȃndu-I glasul, Dumnezeu nu numai cǎ l-a oprit pe Avraam lǎsȃndu-I fiul ȋn viațǎ, dar ascultarea a atras dupǎ sine binecuvȃntarea: Genesa 22:16-18. Asemenea ȋn Iov vedem cum trecerea ȋncercǎrii fǎrǎ cȃrtire aduce binecuvȃntare: ȋn Iov 42:10 citim: ‘Domnul a adus pe Iov iarǎși ȋn starea lui de la ȋnceput, dupǎ ce s-a rugat Iov pentru prietenii sǎi. Și Domnul i-a dat ȋnapoi ȋndoit decȃt tot ce avusese.’
Sǎ rǎmȃnem dar credincioși ȋn ȋncercare, statornici, sǎ nu cȃrtim. Dumnezeu ne ȋncearcǎ pentru cǎ ne vrea biruitori cu El, vrea sǎ ne mȃntuiascǎ: ‘Ȋn ea voi vǎ bucurați mult, mǎcar cǎ acum, dacǎ trebuie, sunteți ȋntristați pentru puținǎ vreme, prin felurite ȋncercǎri, pentru ca ȋncercarea credinței voastre, cu mult mai scumpǎ decȃt aurul care piere și care totuși este ȋncercat prin foc, sǎ aibǎ ca urmare lauda, slava și cinstea, la arǎtarea lui Isus Hristos […] pentru cǎ veți dobȃndi, ca sfȃrșit al credinței voastre, mȃntuirea sufletelor voastre.„ 1 Petru 1:6,7,9
Dacǎ ne vom duce la un liceu foarte bun și vom dori sǎ fim elevii acelui liceu, vom fi supuși unor testǎri și ȋn funcție de rezultatele noastre vom fi admiși sau respinși. Ei bine, nu putem fi locuitori ai Paradisului fǎrǎ a ne lua examenele pe acest Pǎmȃnt. Peste toate ȋncercǎrile ȋnsǎ, putem privi deja biruitori dacǎ rǎmȃnem lȃngǎ Dumnezeu, pǎzind poruncile Lui: „Voi sunteți pǎziți de puterea lui Dumnezeu, prin credințǎ, pentru mântuirea gata sǎ fie descoperitǎ ȋn vremurile de apoi!´´ 1 Petru 1:5 Iatǎ cǎ avem aceastǎ frumoasǎ și adevǎratǎ fǎgǎduințǎ dar ȋn plus primim și in sfat: sǎ ne bucurǎm ȋn ȋncercare: „ Preaiubiților, nu vǎ mirați de ȋncercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sǎ vǎ ȋncerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivǎ, bucurați-vǎ, ȋntrucȃt aveți parte de patimile lui Hristos, ca sǎ vǎ bucurați și sǎ vǎ veseliți și la arǎtarea slavei Lui!´´ 1Petru 4:12,13. Citim ȋn Iacov 1:2,3 urmǎtoarele: „ Frații mei, sǎ priviți ca o mare bucurie cȃnd treceți prin felurite ȋncercǎri ca unii care știți cǎ ȋncercarea credinței voastre lucreazǎ rǎbdare.´´ Printr-o relație apropiatǎ cu Dumnezeu nu numai cǎ vom avea puterea sǎ acceptǎm și sǎ recunoaștem o ȋncercare, dar chiar sǎ ne și bucurǎm de ea pentru cǎ ȋn urma unei ȋncercǎri vom deveni rǎbdǎtori (Iacov 1:2,3) Iar rǎbdarea aduce biruințǎ ȋn ȋncercare, iar biruința aceasta aduce nǎdejdea (Romani 5: 3,4).
Slavǎ Domnului cǎ El știe sǎ ne izbǎveascǎ din ȋncercare: „ȋnsemneazǎ cǎ Domnul știe sǎ izbǎveascǎ din ȋncercare pe oamenii cucernici, și sǎ pǎstreze pe cei nelegiuiți, ca sǎ fie pedepsiți ȋn ziua judecǎții´´ 2Petru 2:9 Sǎ ne ajute Dumnezeu ca la sfȃrșitul drumului, privind ȋnapoi prin fapte, ȋncercǎri și vremurile apuse, sǎ putem spune ca Pavel la Milet: „Am slujit Domnului cu toatǎ smerenia, cu multe lacrimi, și ȋn mijlocul ȋncercǎrilor, pe care le ridica uneltirile Iudeilor.´´ (Faptele Apostolilor 20:19)!